Curs interactiv · Istoria românilor
Româna a intrat în tipar pe banii altcuiva
Prima carte tipărită în Țara Românească apare în 1508, la Târgoviște. E în . Româna ajunge sub teasc abia peste o jumătate de secol — și nu pentru că o cerea biserica ei, ci pentru că niște luterani și niște nobili calvini au plătit tiparul, sperând să-i scoată pe români din ortodoxie. Nu i-au scos. Dar limba a rămas tipărită.
01 · Punctul de plecare
Tiparul a ajuns aici devreme. Româna, mult mai târziu
Diferența dintre cele două date e miezul poveștii. Tehnologia n-a lipsit nicio clipă. A lipsit motivul de a o folosi pentru limba pe care o vorbea toată lumea.
| Cine tipărea | În ce limbă | |
|---|---|---|
| 1508, Târgoviște | , adus de Radu cel Mare | — un , prima carte tipărită în Țara Românească |
| 1529, Sibiu și Cluj | Tipografii orășenești săsești și maghiare | Latină, germană, maghiară |
| 1539, Brașov | , reformatorul sașilor | Latină și germană, pentru școala și biserica lui |
Târgoviștea devine al patrulea centru de carte din Europa, după Veneția, Cracovia și Cetinje. Tipărește Liturghier, , — și nicio literă românească. Slavona era limba bisericii și a cancelariei; româna era limba în care se vorbea, se judeca și se negocia, dar în care nu se publica nimic.
02 · 29–30 iunie 1521
Se scria românește de mult. Doar că în particular
Cel mai vechi text păstrat în română nu e o carte de rugăciuni. E o notă de informator, trimisă în grabă peste munți, despre mișcările turcilor la Dunăre.
I pak, dau știre domniei tale za lucrul turcilor…Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, către judele Brașovului
scrie cu litere , cu formule la început și la sfârșit — dar textul dintre ele e românesc și se înțelege și azi, la cinci sute de ani. Data nu e trecută; se deduce din campania otomană descrisă. Documentul a stat neobservat în arhiva Brașovului până în 1894, când l-a găsit Friedrich Stenner.
Destinatarul e , Brașovului. Numele merită ținut minte: peste patruzeci de ani, un Benkner din aceeași familie va plăti prima carte tipărită în românește care s-a păstrat.
03 · 16 iulie 1544
Prima carte românească e o carte pe care n-o are nimeni
La Sibiu se tipărește un în română. Nu s-a păstrat niciun exemplar. Știm că a existat dintr-o chitanță.
Registrul de socoteli al orașului consemnează plata către — Filip Moldoveanul — pentru tipărirea unui catehism românesc. Un catehism e un manual de bază: cele zece porunci, crezul, rugăciunea domnească. Exact instrumentul cu care Reforma își învăța credincioșii.
Conținutul era luteran, cumpărătorii vizați erau români ortodocși, iar limba era aleasă tocmai pentru că textul trebuia înțeles, nu doar rostit.
Fără exemplar nu se poate verifica nimic: nici textul, nici tirajul, nici dacă a circulat. De aici și cearta, care ține și azi, despre ce anume merită numit „prima carte tipărită în limba română”.
Sibiul spune 1544. Manualele spun 1561, Brașov, — pentru că acela se poate lua în mână.
04 · 30 ianuarie 1561
Un diacon ortodox, o tiparniță luterană
venea de la Târgoviște, din lumea cărții . La Brașov i s-a oferit ceva ce acasă nu i-ar fi dat nimeni: bani ca să tipărească românește.
din 1561 — cele patru evanghelii în română — e tipărit pe hârtie brașoveană, cu cerneală neagră și . Din tot tirajul se cunosc astăzi nouă exemplare, dintre care patru la Biblioteca Academiei Române; singurul complet e la Budapesta.
Cheltuiala a făcut-o , Brașovului, luteran. Într-o notă din carte spune că a pus să se scrie „ca preoții români să înțeleagă”. Coresi, în epilogurile lui, își apără alegerea cu Sfântul Pavel: mai bine cinci cuvinte cu înțeles decât zece mii într-o limbă străină. Doi oameni, două motive, aceeași carte.
05 · Comanditarii
Toți banii vin din tabăra cealaltă
n-a fost un militant al limbii române. A fost un meșter foarte bun care a tipărit ce i s-a comandat — iar cea mai mare parte din ce i s-a comandat era tot , inclusiv pentru domnii din Țara Românească.
| Cine plătește | Ce iese | |
|---|---|---|
| 1559–1561 | , Brașovului, luteran | Întrebare creștinească și românesc |
| 1564 | Forró Miklós, nobil maghiar | Tipărituri românești cu adaosuri calvine — cântece și rânduieli de slujbă |
| 1581 | , judele Brașovului | Evanghelie cu învățătură; în prefață scrie că originalul slavon l-a primit de la Serafim al |
| 1582 | Geszti Ferenc, nobil calvin din Deva | de la Orăștie, tipărită de Șerban, fiul lui Coresi |
Rândul din 1581 e cel mai ciudat din tot tabloul: un jude luteran cere textul de la mitropolitul ortodox al Țării Românești, ca să-l tipărească românește la Brașov. Fiecare credea că se folosește de celălalt.
06 · 14 noiembrie 1581 – 14 iulie 1582
Vechiul Testament, tradus din maghiară
de la Orăștie e prima parte din Vechiul Testament tipărită în română: Facerea și Ieșirea. Prologul spune că vine din ebraică, greacă și sârbă. Nu vine.
Sursa reală e lui , tipărit la Cluj în 1551, în maghiară, plus texte latinești. Traducerea o fac patru cărturari din Banat și Hunedoara — Ștefan Herce, predicator la Caransebeș, Efrem Zăcan, dascăl în același oraș, Moise Peștișel, predicator la Lugoj, și Achirie, de Hunedoara. Trei dintre ei slujeau în biserici reformate.
Opt luni de lucru, 164 de pagini, hârtie de Sibiu, litere . Cartea nu e o traducere a Bibliei ortodoxe și nu era gândită pentru slujbă — e un text de citit acasă, în limba casei, produs de Reformă pentru români.
Se opresc aici. Restul Vechiului Testament nu mai apare în românește încă o sută șase ani, până la Biblia de la București, 1688.
07 · Firul întreg
Alege un moment
Liturghierul lui Macarie
Prima carte tipărită în Țara Românească, la Târgoviște, în . Târgoviștea devine al patrulea centru de carte din Europa, după Veneția, Cracovia și Cetinje. Urmează , în 1510, și un , în 1512 — toate slavone.
08 · Cât a durat
O limbă intră în tipar repede și în biserică foarte greu
Distanțe măsurate de la prima tiparniță de la noi
1508 = anul zero. Bara albastră e drumul până la prima carte românească păstrată; celelalte, ce a mai fost de mers după ea.
Cărțile lui au circulat imediat și peste munți: se găsesc în bisericile din Țara Românească și din Moldova, cumpărate de preoți care nu aveau nicio treabă cu Reforma. Limba tipărită de el — muntenească, fiindcă de acolo venea — a devenit temelia normei literare de mai târziu.
Dar slujba a rămas în încă un secol și jumătate. A citi românește acasă era una; a schimba limba altarului era altceva.
09 · Onestitate istoriografică
Trei lucruri nelămurite
Care e, de fapt, prima carte
de la Sibiu, 1544, e atestat de un document contabil, dar nu există. lui , 1561, există în nouă exemplare. Manualele și tradiția academică îl numără pe al doilea drept prima carte tipărită în românește; istoricii sibieni și o parte din bibliografi îl revendică pe primul. Cearta nu e despre fapte, ci despre ce înseamnă „a fi”: un obiect păstrat sau un eveniment dovedit.
Textele rotacizante: husiți sau protestanți
Patru manuscrise cu psalmi și fapte ale apostolilor în română — Codicele Voronețean, Scheiană, cea Voronețeană și cea Hurmuzaki — pun toată cronologia sub semnul întrebării. Hasdeu și Ovid Densusianu le legau de influența husită și le împingeau spre secolul al XV-lea; alții le văd ca produse ale Reformei, deci ulterioare. Iorga, Candrea, Rosetti și Panaitescu le localizau în Maramureș; Ion Gheție a mutat traducerea în sud-vestul țării, cu copia făcută în Moldova. Originalele s-au pierdut; se judecă după copii de pe la mijlocul secolului al XVI-lea.
Ce voia Coresi
Istoriografia bisericească îl vede ca pe un ortodox care a luat banii protestanților și a tipărit, cu ei, cărți ortodoxe. Alți cercetători îl citesc ca pe un executant care a acceptat și adaosuri calvine în tipăriturile din anii 1560, fără prea multe scrupule confesionale. Textele lui susțin ambele lecturi, ceea ce e o problemă pentru amândouă taberele.
10 · Verifică-te
Trei întrebări, fără punctaj
De ce s-au tipărit primele cărți în limba română tocmai la Sibiu și Brașov, și nu la Târgoviște sau Suceava?
Tiparnița exista în Țara Românească din 1508, cu cincizeci de ani înaintea lui — dar tipărea , limba bisericii. În Transilvania, luteranii și nobilii calvini aveau un interes practic ca românii să citească singuri textul sfânt: așa se face convertirea. Banii au venit de acolo, iar tiparnița a urmat banii.
Ce s-a păstrat din românesc tipărit la Sibiu în 1544?
Nu există niciun exemplar. Cartea e cunoscută dintr-o plată consemnată către „”, adică Filip Moldoveanul. Exemplarul unic de la Budapesta e altceva: lui Coresi din 1561, singurul complet din cele nouă cunoscute.
Din ce a fost tradusă, în realitate, de la Orăștie?
Prologul invocă ebraica, greaca și sârba — o formulă de prestigiu, obișnuită la vremea aceea. Filiația reală duce la lui , tipărit în maghiară la Cluj în 1551, și la izvoare latinești. Trei dintre cei patru traducători slujeau în biserici reformate din Banat și Hunedoara.
11 · De discutat
Efectul secundar care a rămas
Reforma a cheltuit bani serioși ca să câștige românii și n-a câștigat aproape pe nimeni. Satele au rămas ortodoxe. Ce a rămas în urmă a fost altceva: vreo unsprezece cărți românești, o normă de limbă și obișnuința că textul sfânt poate fi citit pe înțeles.
Partea inconfortabilă e că ambele tabere au ieșit din socoteală cu altceva decât intrase. și voiau convertiri și au produs, fără să vrea, temelia limbii literare a unei biserici rivale. voia, probabil, doar de lucru — și a rămas în manuale ca întemeietor.
Așa că întrebarea pe care o las e asta: contează cu ce intenție a fost făcut un lucru, dacă efectul lui a fost exact pe dos? Sau, mai concret — merită Coresi statuia pe care i-o ridicăm, când banii, hârtia și motivul veneau de la alții?
Surse pentru cine vrea mai departe
Scrisoarea lui , Arhivele Naționale, Brașov — identificată de Friedrich Stenner în 1894.
Socotelile orașului Sibiu, plata către pentru românesc.
Coresi, , Brașov — nouă exemplare cunoscute, cel complet la Budapesta.
Coresi, Evanghelie cu învățătură, Brașov, cu prefața lui Lucas Hirscher.
de la Orăștie, Facerea și Ieșirea.
Ioan Bianu și Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche — descrierea și inventarul tipăriturilor.
Ion Gheție și Alexandru Mareș, studii despre începuturile scrisului în limba română și despre textele .
Nicolae Cartojan, Istoria literaturii române vechi — capitolele despre Coresi și despre influența Reformei.