Curs interactiv · Istoria românilor
Datoria plătită până la capăt
Datoria externă a României nu era mare. La sfârșitul lui 1983, Ungaria datora vreo 8,2 miliarde de dolari, România 8,8, iar Polonia de trei ori mai mult — 26,4. Ungaria a continuat să se împrumute. Polonia a intrat în incapacitate de plată și, în 1991, i s-a șters jumătate din datorie.
România a ales singură cealaltă variantă: a plătit tot, până la zero, cu opt ani de foame și frig. Anomalia nu e datoria, e răspunsul la ea. Iar la opt luni după ce ultima rată a plecat spre bănci, regimul care o plătise era împușcat.
01 · 1972 – 1975
Banii au venit ca răsplată pentru neascultare
În decembrie 1972, România a intrat în Fondul Monetar Internațional și în Banca Mondială. A fost prima — și, până în 1989, singura — țară din Tratatul de la Varșovia și din CAER membră a instituțiilor de la Bretton Woods.
Nu era un accident economic, era plata pentru o poziție politică. Ceaușescu refuzase să trimită trupe în Cehoslovacia în 1968, ținuse relații cu Israelul după 1967 și cu China în plină ruptură sino-sovietică. Occidentul a răsplătit „rebelul Pactului de la Varșovia" cu exact ce-i trebuia ca să se îndepărteze de Moscova: credite și tehnologie.
La 28 iulie 1975, Congresul american i-a acordat clauza națiunii celei mai favorizate — prima țară comunistă care a primit-o. De aici încolo, împrumuturile au curs. Datoria a urcat de la 1,2 miliarde de dolari în 1971 la 2,9 în 1975 și la 9,4 în 1980.
02 · Pe ce s-au dus
Rafinării de trei ori mai mari decât petrolul țării
Pariul economic al anilor '70 a fost simplu: cumperi țiței ieftin din Iran, Irak și Libia, îl prelucrezi în rafinării românești și vinzi produse petroliere pe valută. Ca să meargă, trebuiau rafinării. S-au construit.
Capacitatea de prelucrare a ajuns la vreo 33 de milioane de tone pe an, în timp ce zăcămintele românești, epuizate după un secol de exploatare, dădeau cam zece. Diferența trebuia importată. Cererea de țiței a țării s-a triplat în cinci ani.
Toată construcția stătea pe două ipoteze: că țițeiul rămâne ieftin și că furnizorii rămân pe loc. În 1979 au căzut amândouă deodată.
03 · 1979 – 1982
Trei lovituri în doi ani
-
1979 · Revoluția iraniană
Iranul, principalul furnizor de țiței al României, se prăbușește în revoluție, apoi intră în război cu Irakul. Rafinăriile supradimensionate rămân pe jumătate goale, iar exportul de produse petroliere — sursa de valută cu care se plăteau ratele — scade.
-
1979–1981 · Șocul Volcker
Rezerva Federală americană ridică dobânzile ca să oprească inflația. Creditele contractate cu dobândă variabilă în anii '70 se scumpesc brusc pentru toată Europa de Est deodată. Nu era o problemă românească, era o problemă a întregului bloc.
-
1981 · Robinetul se închide
La sfârșitul anului, România acumulase restanțe de peste un miliard de dolari către băncile occidentale și pierduse complet accesul la credite noi. Semnase în 1981 un acord stand-by cu FMI de 1,1 miliarde DST — dar, fiind în restanță, ieșise din condițiile lui și a tras din el doar 10 milioane DST, în iunie 1982.
În iulie 1982, Clubul de la Paris reeșalonează datoria față de creditorii oficiali; în decembrie, se semnează și acordul cu băncile comerciale. Criza propriu-zisă se încheiase. Aici ar fi putut să se termine povestea — la fel ca în Ungaria, la fel ca în Polonia. Nu s-a terminat.
04 · Șaptesprezece ani
Alege un moment
Decembrie 1972 — intrarea în FMI și Banca Mondială
România devine membră a Fondului Monetar Internațional și a Băncii Mondiale. E prima țară din Tratatul de la Varșovia și din CAER care face pasul și rămâne singura până în 1989 — Ungaria vine abia în mai 1982. Accesul la finanțare occidentală ieftină se deschide brusc, într-un moment în care Ceaușescu voia oricum să se distanțeze de Moscova.
05 · De unde au venit banii
Opt ani de excedent, dintr-o țară săracă
Excedentul de cont curent al României, în miliarde de dolari
Cifre citate de economistul BNR Lucian Croitoru. Fiecare bară e diferența dintre ce a ieșit din țară și ce a intrat, într-un an.
Adunate, cele opt excedente fac aproximativ 15,1 miliarde de dolari scoase din economie și trimise afară. Împărțit la cei aproape 23 de milioane de locuitori, înseamnă în jur de 650 de dolari de om — într-un deceniu în care un dolar cumpăra mult mai mult decât azi.
Un excedent de cont curent nu e o performanță, e o sustragere: exporți mai mult decât imporți, iar diferența nu se întoarce în magazine. Vârful din 1988, de 3,9 miliarde, e și anul în care lipsurile din țară au fost cele mai apăsate. Cele două cifre sunt aceeași cifră, privită din capete diferite.
06 · Ce s-a tăiat
Contabilitatea austerității
Între 1980 și 1985, cheltuielile de stat pentru locuințe scad cu 37%, cele pentru sănătate cu 17%, iar cele pentru educație, cultură și știință cu 53%. Prețurile cresc în valuri: 1978 la alimente și transport, 1979 la energie, 1982 cu vreo 35% în medie — electricitatea cu 30%, gazul cu 150%.
Din 1981 se raționalizează pâinea, laptele, uleiul, zahărul și carnea, în provincie; Bucureștiul e scutit, ca să nu se vadă. Din 1983, țăranii și cooperativele sunt obligați să predea producția statului, cu plafoane de preț la piață. Apa caldă ajunge la o zi pe săptămână în multe blocuri, iar în iarna lui 1983 penele de curent opresc incubatoarele din maternități.
Programul de „alimentație rațională" a fost partea cea mai cinică: reducerea rațiilor a fost prezentată ca recomandare medicală. Rațiile normate se așezau la 2.800–3.000 de calorii pe zi, cu 9–15% sub consumul anterior. După estimările FMI, până în 1983 nivelul de trai scăzuse cu între 19 și 40 la sută.
07 · Trei țări, trei răspunsuri
Aceeași criză, decizii diferite
Criza datoriilor din 1982 a lovit tot blocul răsăritean în același timp și din aceleași cauze. Ce s-a întâmplat după ține de politică, nu de aritmetică.
| Țara | Datorie brută, sfârșitul lui 1983 | Ce a făcut |
|---|---|---|
| România | 8,8 mld $ | A refuzat reeșalonarea de durată și a plătit tot, anticipat, până la zero în martie 1989. |
| Ungaria | 8,2 mld $ | A intrat în FMI în mai 1982 și a continuat să se împrumute; a ajuns în 1989 cu peste 10 mld $ datorie și cu magazine pline. |
| Polonia | 26,4 mld $ | A intrat în incapacitate de plată în 1981 și a reeșalonat repetat; în aprilie 1991, Clubul de la Paris i-a șters 50% din datoria oficială. |
Polonia datora de trei ori mai mult decât România și a plătit, în cele din urmă, jumătate. Ungaria datora aproape la fel de mult și n-a plătit deloc în sensul acesta — a rostogolit datoria mai departe. Singura care a ales varianta „integral și mai repede" a fost țara cu cel mai puțin de dat.
08 · Trei articole
Legea care a ținut 249 de zile
La 18 aprilie 1989, la șase zile după ce Ceaușescu anunțase achitarea datoriei la plenara Comitetului Central, Marea Adunare Națională a votat o lege care interzicea, pentru totdeauna, împrumutul din străinătate.
Se interzice organelor de stat, unităţilor de stat, cooperatiste şi obşteşti, precum şi unităţilor bancare, să contracteze credite din străinătate.Legea nr. 3 din 18 aprilie 1989, articolul 1 · Buletinul Oficial nr. 14 din 25 aprilie 1989
Legea avea trei articole. Al doilea prevedea răspunderea persoanelor vinovate de încălcarea primului; al treilea abroga orice dispoziție contrară. Nu exista excepție, nici prag, nici procedură de derogare — ceea ce spune ceva despre cum se scriau legile atunci.
A intrat în vigoare la 25 aprilie 1989 și a ieșit la 30 decembrie 1989, abrogată de Consiliul Frontului Salvării Naționale prin Decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie. Două sute patruzeci și nouă de zile. Între cele două date au încăput plenara, vara, Timișoara, procesul de la Târgoviște și primele guverne de după.
09 · Onestitate istoriografică
Trei lucruri nelămurite
Cât era, de fapt, datoria
Sursele nu se pun de acord nici măcar pe vârf. Unele dau 10,2 miliarde de dolari în 1981, altele 13 miliarde în 1982, altele „peste 11 miliarde" în 1980. Diferențele vin din ce se numără: datorie brută sau netă, cu sau fără creditele pe termen scurt, la ce curs se convertesc creditele în alte valute. Când cea mai citată cifră a unei epoci variază cu 30%, merită spus asta, nu ales un număr rotund.
Era necesară plata integrală
Lucian Croitoru, economist la BNR, susține că nu: reeșalonarea era disponibilă, alte țări au folosit-o, iar graba de a plăti a venit din „orgoliul și ambiția" regimului de a demonstra că poate deveni creditor pe piețele capitaliste. Apărătorii deciziei — mai puțini printre economiști, mai mulți în dezbaterea publică — răspund că reeșalonarea venea cu condiționalitate FMI, adică cu pierderea controlului asupra economiei, și că o țară fără datorii e o țară liberă. Cine crede varianta a doua trebuie să explice de ce libertatea aceea s-a terminat în opt luni.
Cât din foamete a fost datoria
Plata datoriei explică exportul forțat, dar nu explică tot. În paralel a continuat un program de investiții uriaș — Canalul, Casa Poporului, sistematizarea satelor — care consuma resurse fără legătură cu ratele. Iar penuria n-a slăbit în 1989, deși datoria ajunsese la zero, iar PIB-ul a scăzut în acel an cu 5,8%. Unii istorici economici trag de aici concluzia că sistemul ar fi produs lipsuri și fără datorie, doar mai lent; alții că fără datorie n-ar fi ajuns la raționalizarea pâinii.
10 · Verifică-te
Trei întrebări, fără punctaj
De ce a putut România să se împrumute masiv din Occident în anii '70?
Creditele au fost, în bună măsură, un instrument de politică externă occidentală. România a intrat în FMI și Banca Mondială în decembrie 1972 — prima și singura țară din Tratatul de la Varșovia care a făcut-o până în 1989 — iar Congresul american i-a acordat clauza națiunii celei mai favorizate la 28 iulie 1975, prima țară comunistă care o primea. Petrolul a contat pentru modelul economic, nu pentru accesul la bani.
Cum se compara datoria României cu a vecinilor, la sfârșitul lui 1983?
Polonia avea circa 26,4 miliarde de dolari, România 8,8, Ungaria 8,2. Asta e miezul poveștii: datoria românească era una obișnuită pentru regiune. Ce a fost excepțional a fost decizia de a o plăti integral și anticipat, în loc să fie reeșalonată — Ungaria a continuat să se împrumute, iar Poloniei i s-a șters jumătate din datoria oficială în aprilie 1991.
Cât a rămas în vigoare legea care interzicea împrumuturile externe?
Legea nr. 3 din 18 aprilie 1989 a fost publicată la 25 aprilie și abrogată prin Decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989, emis de Consiliul Frontului Salvării Naționale. A fost în vigoare 249 de zile. Interdicția a supraviețuit exact atât cât regimul care o votase.
11 · De discutat
Ce a rămas din datoria zero
Economia care a plătit s-a plătit pe sine. PIB-ul a scăzut cu 0,5% în 1988 și cu 5,8% în 1989 — nu din criză externă, ci din uzura utilajelor și din lipsa materialelor, într-o țară care exporta tot ce putea vinde. Croitoru numără printre costuri și izolarea de piețele internaționale până prin 1995 și plecarea specialiștilor.
Deci: în decembrie 1989 România nu datora nimic nimănui, și era cea mai săracă și mai flămândă țară din blocul răsăritean. Ungaria datora peste zece miliarde și avea magazine pline. Datoria zero nu s-a transformat în avantaj — pentru investitorii de după 1990, o țară care își storsese populația opt ani nu era o promisiune, era un avertisment.
Întrebarea pe care ți-o las e una la care nu există răspuns tehnic: există vreo sumă de bani pentru care merită ca o generație întreagă să stea opt ani în frig? Dacă răspunsul e nu, atunci ce ar fi trebuit să facă o țară care chiar nu voia să fie la mâna FMI — și cine ar fi trebuit să decidă asta?
Surse pentru cine vrea mai departe
Legea nr. 3 din 18 aprilie 1989 privind interzicerea creditelor din străinătate, publicată în Buletinul Oficial nr. 14 din 25 aprilie 1989.
Decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989 privind abrogarea unor acte normative, emis de Consiliul Frontului Salvării Naționale.
James M. Boughton, Silent Revolution: The International Monetary Fund 1979–1989, cap. 8 — restanțele din 1981, acordul stand-by, reeșalonările din 1982.
The Romanian Economic Reform Program, IMF Working Paper 91/80 — plățile anticipate din 1987–1989 și contracția PIB-ului.
Lucian Croitoru, „Datoria externă, foamea și frigul" — excedentele de cont curent 1982–1989 și argumentul că plata integrală a fost o alegere, nu o obligație.
Mugur Isărescu, discurs la 50 de ani de la intrarea României în instituțiile financiare internaționale (publicat de Banca Reglementelor Internaționale).
The Washington Post, „Debts Paid, Romania Says", 14 aprilie 1989 — reacția occidentală imediată la anunțul de la plenară.
The Debt Crisis, World Bank Information Brief, 1993 — cifrele comparate ale datoriei est-europene și reducerea acordată Poloniei în 1991.